Termen de glosar

Aprofundare

Atunci când este privit din orice punct de vedere, termenul aprofundare indică acțiunea de a aprofunda sau altfel spus de a adânci. În domeniul spiritualității veritabile, procesul de aprofundare indică de fapt o experimentare lăuntrică temeinică, ce face cu putință o sui generis explorare îmbogățitoare care este realizată în adâncime.

Aceasta atrage după sine o completare atentă, lucidă, sistematică cu cunoștințe noi ce sunt dezvoltate și apoi asimilate printr-o practică adecvată. Aprofundarea atentă, lucidă, sistematică, plină de curiozitate, dar mai ales entuziastă, a unei inițieri valoroase de care am beneficiat face să devină cu ușurință posibilă dezvoltarea spirituală a aspirantului într-o anumită direcție care prezintă o certă importanță.

Prin aprofundarea atentă, lucidă, sistematică a aspectelor de acest fel devine cu ușurință posibilă o cercetare practică temeinică, ce precede analiza, este facilitată o explorare profund transformatoare, devine accesibilă sondarea creatoare, adâncirea unui domeniu spiritual ce a fost în prealabil ales. Așa cum ne putem da seama fiecare, toate acestea se realizează mai ales printr-o practică adecvată și perseverentă. Tocmai de aceea adeseori se spune că de fapt: „câteva grame de practică adecvată și eficientă valorează cât tone de teorie”.

Opusul unei astfel de aprofundări, care apoi conduce la descoperirea stării de măiestrie în orice domeniu spiritual, este saturația spirituală (cu care unele ființe umane se confruntă mai ales atunci când ele au acces la revelații spirituale de o mare valoare) şi care este caracteristică unei abordări superficiale, este caracteristică inconstanței (în ceea ce privește punerea în practică), superficialității care la scurt timp după aceea determină apariția unei stări evidente de secătuire. Tocmai de aceea se poate spune pe bună dreptate că beneficiile unei importante inițieri tradiționale se dezvăluie mai ales atunci când aspirantul realizează într-un mod metodic aprofundarea acelei inițieri, sau atunci când el adâncește printr-o practică atentă, sistematică, entuziastă și perseverentă o anumită metodă care i-a fost dezvăluită.

Tocmai de aceea în sfera cea vastă a spiritualității se poate vorbi de o aprofundare – ce este de fiecare dată necesară – fie a unei cunoașteri inițiatice revelate, fie a unei metode selectată în vederea atingerii unui anumit țel eminamente spiritual. Toate acestea fac posibile analiza, studiul stăruitor și plin de răbdare (ce apare inclusiv prin intermediul unor experiențe directe), examinarea directă a unei anumite sfere a realității tainice ce ni se dezvăluie din aproape în aproape, iar apoi toate acestea fac posibilă sinteza supramentală. Tocmai de aceea se poate spune că în domeniul spiritualității autentice, aspirantul entuziast, sincer, ce este plin de o curiozitate vie, creatoare, procedează de fiecare dată prin aprofundări succesive. Tocmai de acea se poate spune – pe bună dreptate – că, în domeniul spiritualității autentice, aprofundarea gradată a unei sfere tainice a cunoașterii spirituale are întotdeauna, fără nicio excepție, o valoare certă imensă. O astfel de aprofundare se realizează de fiecare dată prin intermediul gândirii și al simțirii, iar apoi este integrată ca atare în universul său lăuntric prin intermediul unor conștientizări potrivite ce declanșează în Microcosmosul celui care aprofundează rând pe rând toate acestea, procese de rezonanță ocultă eminamente spirituale care, în cele din urmă, îl transformă din ce în ce mai mult pe aspirant și îl îmbogățesc lăuntric. Tocmai de aceea se poate spune că aprofundarea unei anumite metode conduce am putea spune într-un mod inevitabil la experimentarea plenară a stării de măiestrie spirituală.

Întocmai precum apele ce curg au adâncit apoi cursul unui râu, analogic vorbind, printr-o justă și entuziastă aprofundare a unui domeniu spiritual ce a fost ales, devine lesne cu putință o explorare care ne expansionează conștiința, iar astfel survine o sondare temeinică a acelui domeniu care facilitează la momentul potrivit apariția salturilor spirituale despre care se poate spune că sunt, în aceste condiţii, inevitabile.

Având în vedere toate acestea, se poate spune că în realitate progresul spiritual este asigurat în cazul fiecărui aspirant printr-o atentă, sistematică si entuziastă aprofundare. Chiar merită să ne întrebăm: oare ce valoare mai poate avea pentru noi o inițiere esențială la care am avut acces dacă după aceea nu am mai făcut eforturi adecvate spre a o aprofunda. Fiecare progres spiritual evident este de fapt rezultatul unei potrivite aprofundări. Analogic vorbind, o asemenea acțiune (de aprofundare) se aseamănă cu adâncirea gradată dar necesară a unui puț care în urma acestei operații face posibilă descoperirea și fructificarea pânzei freatice care ne oferă din abundență apa ce ne potolește setea.

Atunci când, în anumite condiții, ne confruntăm fie cu o bizară și neconstructivă dilemă, fie cu o chinuitoare îndoială demoniacă, recurgerea promptă la o modalitate adecvată ne poate fi de un imens folos căci ne permite să aprofundăm în mod creator ceea ce am putea numi groapa sau prăpastia ce separă cele două atitudini. Pentru aceasta este însă necesar „să săpăm” – ca să spunem așa – în adâncime sau altfel spus este necesar să aprofundăm (ceea ce este necesar să fie aprofundat), spre a depăși în cele din urmă cu bine astfel de atitudini contradictorii. Este de asemenea necesar să avem în vedere că dacă nu acționăm prompt în felul acesta, o astfel de „prăpastie” ce apare în universul nostru lăuntric se adâncește și după aceea invocă, printr-un proces specific de corespondență ocultă, o prăpastie corespunzătoare care există în Macrocosmos și în care suntem tentați să ne scufundăm, să ne prăbușim.
Pe calea spirituală autentică pe care ne aflăm (și pe care este totdeauna cel mai bine să o parcurgem fără oprire) fiecare domeniu valoros ce este experimentat în mod gradat este totodată aprofundat în felul acesta căci – spre exemplu – chiar și tăcerea pătrunzătoare poate fi aprofundată într-un mod rodnic spre a ne ajuta astfel să-L descoperim și să–L simțim din ce în ce mai mult pe Dumnezeu. Aprofundarea transformatoare ce se realizează printr-o experiență adecvată, nemijlocită, ne este de un imens folos spre a pătrunde din ce în ce mai mult într-o anumită cunoaștere spirituală îmbogățitoare. Toate acestea ne ajută să aprofundăm într-un mod progresiv acel domeniu, ne permite să-l explorăm și în felul acesta face cu putință să descoperim o uimitoare lume tainică ce ni se dezvăluie. În felul acesta ajungem să sondăm și reușim chiar să cercetăm în profunzime, ba chiar să scrutăm o anumită sferă obiectivă a realității spirituale. Procedând în felul acesta aproape fiecare realitate de natură spirituală, inclusiv un mister copleșitor sau o taină pot fi aprofundate într-o manieră adecvată, iar în felul acesta dobândim o cunoaștere net superioară ce ni se dezvăluie prin experiență directă.

Chiar și în ceea ce privește cunoașterea Adevărului Ultim Dumnezeiesc, descoperirea gradată și fructificarea în anumite momente ce sunt pline de grație dumnezeiască a acestui adevăr se realizează – aproape fără excepție – prin intermediul unei aprofundări adecvate ce este impulsionată de o aspirație entuziastă, frenetică. De fiecare dată transformările spirituale fundamentale, durabile apar în universul nostru lăuntric printr-o cunoaștere experimentală directă, adâncită, ce se realizează pe temelia trainică a unei stări de maturitate spirituală care este evidentă în cazul aspiranților (care, că să spunem așa, s-au copt lăuntric) și se „cristalizează” ca atare printr-o gradată aprofundare a lor.
Întotdeauna aprofundarea unui anumit domeniu de bază al cunoașterii spirituale permite fructificarea din plin sau, cu alte cuvinte, face posibilă savurarea fructelor celor dulci, paradisiace ale acestuia. Atunci când analizăm cu multă atenție și luciditate aceasta, devine lesne cu putință să ne dăm seama că este de asemenea necesară o aprofundare a sensului și a rostului nostru fundamental în această existență și în această lume.

Atunci când parcurgem într-un mod rodnic o cale spirituală autentică, aprofundarea atentă, sistematică, entuziastă și perseverentă ne face să devenim – în mod inevitabil am putea spune – din ce în ce mai profunzi.

Genialul Victor Hugo ne amintește despre: „Sufletele simple care vrând-nevrând au suferit o aprofundare, în felul ei teribilă, prin intermediul durerii”.

Atunci când privim cu multă atenție și luciditate în jurul nostru, devine cu putință să descoperim că mai ales ființele umane care au atins deja o anumită maturitate lăuntrică atunci când iubesc în mod constant și cu putere intenționează într-un mod spontan aprofundarea iubirii lor. Jules Michelet afirmă că: „Femeia care nu este superficială și schimbătoare urmărește aprofundarea iubirii intense pe care o trăiește”. Doar cei care au aprofundat așa cum se cuvine un anumit domeniu esențial al cunoașterii spirituale și-au putut da seama că, în felul acesta, se ajunge la și chiar poate fi adâncită o stare rodnică, aproape indescriptibilă, de îmbogățire lăuntrică. Pe o cale spirituală autentică pe care am ales să avansăm se poate spune că întotdeauna există funcția de aprofundare, de clarificare și de sintetizare a cunoștințelor pe care le-am descoperit prin experiență proprie. Tocmai de aceea, cu cât asociațiile lăuntrice care sunt pline de miez și de semnificație dintre cunoștințele asimilate sunt mai bogate în conținut și mai numeroase, cu atât devine mai mare gradul de aprofundare ce facilitează atingerea stării de maturitate spirituală. Având în vedere toate acestea se poate spune că principiul însușirii temeinice a experiențelor ce apar evidențiază – pentru fiecare dintre noi – necesitatea și mai ales importanța unei cunoașteri spirituale profunde, complexe, transformatoare, despre care putem spune că este durabilă.

Practica atentă, sistematică, perseverentă a aspirațiilor constante și puternice funcționează de fiecare dată ca o sui generis disciplină intelectuală rapid transformatoare care acoperă necesități lăuntrice variate. Toate acestea structurează apoi obiceiul benefic de a experimenta și ne oferă imboldul lăuntric de care avem nevoie pentru aprofundarea unui anumit domeniu, iar toate acestea ne transformă în scurt timp, ne îmbogățesc, ba chiar ne completează lăuntric și consolidează procesul de maturizare interioară.
Ființele umane comune se recunosc cu ușurință inclusiv prin faptul că sunt cel mai adesea obișnuite cu alegeri facile, superficiale și chiar dacă pretind că urmăresc aspecte benefice, esențiale, sunt foarte puțin sau chiar deloc orientate spre un mod de abordare și de gândire ce implică o aprofundare constructivă rodnică. Prin expansiunea uneori euforică, gradată, în nemărginire a sferei tainice a conștiinței, feluritele experiențe spirituale lăuntrice se combină în cadrul conceptului de cunoaștere ce poate fi definit ca fiind o aprofundare rodnică și conștientă ce ne dezvăluie, din aproape în aproape, adevărul. Toate acestea asigură apoi percepția din ce în ce mai clară a adevărului.

Printre altele, o adecvată aprofundare spirituală, ce este totodată creatoare, face să devină mai intense trăirile ce ne apar și în felul acesta face să crească și să se clarifice stările benefice pe care le experimentăm. O justă aprofundare facilitează ulterior, la momentul potrivit, o analiză creatoare și ne permite să realizăm sinteza constructivă, prolifică a unei anumite cunoașteri. Aprofundarea gradată ne ajută să pătrundem din ce în ce mai adânc în procesul de analiză și face să devină posibil studiul entuziast, fecund al fiecărui domeniu spiritual.

Atunci când termenul aprofundare este considerat într-un sens literal, acesta înseamnă a săpa pentru a ajunge cât mai departe, undeva către fund. Atunci când este considerat într-un sens figurat, termenul aprofundare evidențiază faptul de a reflecta și implică să ne lărgim cunoașterea într-un anumit domeniu important pentru a-l înțelege și a-l cuprinde cât mai bine. Tocmai de aceea, atunci când exersăm așa cum se cuvine o anumită metodă, se poate spune că aprofundăm într-un mod gradat acea modalitate.
Atunci când parcurgem o cale spirituală veritabilă, aprofundarea gradată a acesteia ne dezvăluie o realitate uimitoare, complexă, ce este plină de taine și care este – fără nicio excepție – supusă inteligenței. Toate acestea ne ajută să pătrundem din ce în ce mai adânc în cunoașterea a ceva tainic, vast, grandios și, ajutându-ne să distingem din aproape în aproape ceea ce era neclar, pune în felul acesta în lumina edificatoare a conștiinței ceea ce anterior era obscur.

Pentru cei inițiați dar și pentru marii înțelepți, este bine cunoscut faptul că ființele umane superficiale, leneșe care se complac la nesfârșit într-o stare de ignoranță nu exercită vreo comandă asupra ideilor lor, nu vor să reflecteze într-un mod adânc și nu solicită niciodată conștiinței lor să aprofundeze un anumit domeniu net superior al cunoașterii pentru a descoperi în felul acesta felurite aspecte surprinzătoare, ce le sunt ascunse ființelor umane comune pentru a descoperi în felul acesta ceea ce până atunci nu a fost spus. În cazul unor astfel de ființe se poate spune că gândirea lor haotică, dezordonată nu este într-un mod constructiv activă, nu este în acord cu legile dumnezeiești ale firii și se complace mai mereu în pasivitate, în letargie. Astfel de ființe se abandonează, ca să spunem așa, în stări de preponderente de cumplită inerție. Despre asemenea ființe s-ar putea spune că ele sunt profunde mai ales în larvaritatea lor cea fără de spirit, că ele sunt mari în letargia și în somnolența lor neîncetată și lipsită de entuziasm, că ele sunt într-un mod abisal impulsionate de felurite energii inferioare, iar toate acestea se petrec pentru că ele se complac să fie lipsite de voință. Astfel de sărmane ființe sunt într-un mod dezordonat visătoare și multe dintre ele rămân toată viața într-o astfel de stare deoarece nu aleg să mediteze.
Tocmai de aceea se spune de multe ori că gramele de practică atentă, lucidă, sistematică, entuziastă și adecvată ce sunt acumulate valorează cât tone de teorie, iar pe maeștrii spirituali veritabili îi face să devină astfel exersarea anumitor metode și aprofundarea acestora.

Doar o astfel de atitudine înțeleaptă, creatoare, profund transformatoare face cu putință să aprofundăm un anumit aspect esențial al realității. Toate acestea acționează sinergic și ne permit să privim cu totul altfel orice problemă, ne ajută să adâncim, după cum este necesar, o idee, ne permit să aprofundăm o anumită învățătură esoterică, fac să devină lesne cu putință explorarea fecundă a unui copleșitor mister, ne ajută să descifrăm mult mai repede un uimitor secret al naturii, fac cu putință descoperirea unui mare adevăr, facilitează revelarea naturii oculte a ceva anume, ne revelează sensul eminamente spiritual a „ceva” care trece neobservat pentru ceilalți. Doar o aprofundare atentă, entuziastă și adecvată ne permite să pătrundem din ce în ce mai adânc în domeniile spirituale ce sunt pline de taine surprinzătoare. Aprofundarea ce este recomandabilă face cu putință să examinăm tot ceea ce este net superior și valoros din ce în ce  mai în adâncime, ne impulsionează să întoarcem – ca să spunem așa – pe toate fețele un anumit aspect de bază al realității și, la un moment dat, face cu putință să reușim să deosebim, ba chiar să discernem și să alegem adevărul pe care îl diferențiem de iluzie, de eroare, sau de minciună. Doar aprofundarea binevenită ne permite să ghicim, să pătrundem și apoi să sesizăm ceea ce anterior era ermetic. Adeseori aprofundarea potrivită, ce implică uneori chiar o meditație clarificatoare, ne ajută să decelăm și apoi să descurcăm ceea ce anterior era încurcat și încâlcit.

Aprofundarea se dovedește a fi de un real și benefic folos la tot ceea ce se referă, la viața noastră afectivă, ba chiar la sentimentele constructive, la senzații, și la modul general vorbind, aceasta ajută la tot ceea ce este supus unei acțiuni atente, lucide, sistematice a conștiinței. Aprofundarea printr-o conștientizare atentă și sistematică face ca ceea ce explorăm și care ne este favorabil să devină mai intens, mai viu, iar în plus rămâne mereu proaspăt.

În felul acesta putem aprofunda o plăcere benefică, o impresie creatoare ce declanșează imediat după aceea un proces corespondent de rezonanță ocultă. Astfel o reverie inspiratoare devine plăsmuitoare. Atunci când, spre exemplu, ne aflăm singuri cu Dumnezeu în natură și urmărim să aprofundăm cu toată ființa, pe baza unei maxime deschideri lăuntrice, toate cele ce sunt minunate și care ne înconjoară, ni se dezvăluie în simultaneitate o mulțime de aspecte elevate, delicioase, inefabile ce nu există pentru ființele umane care nu sunt niciodată dispuse să aprofundeze tainele fermecătoare ale naturii care le înconjoară.
Iată ce spune scriitorul francez Marcel Proust cu privire la starea de aprofundare: „Brusc am rămas plin de încântare în fața florilor de păducel al căror miros am început să-l simt. Toate acestea au fost imediat aduse în fața gândirii mele care nu prea știa ce să facă în acele clipe, de aceea am simțit că mă pierd și apoi am ajuns să mă regăsesc în fața invizibilului lor miros ce era fix și în felul acesta am reușit să mă unesc cu ritmul pe care îl proiectau florile lor acolo și atunci. Am descoperit că făceam aceasta cu o mare vivacitate, cu o bucurie juvenilă și am ghicit că toate acestea surveneau la intervale neașteptate ce se asemănau întocmai cu anumite intervale muzicale. Am constatat că acele flori îmi ofereau într-un mod indefinit același farmec ce mi se dezvăluia cu un belșug inepuizabil fără a-mi permite însă să aprofundez mai mult întocmai precum acele melodii pe care le cântăm de o sută de ori la rând fără a putea coborî mai adânc în secretul lor.”

În anumite condiții aprofundarea catalizează în universul nostru lăuntric o anumită experiență transformatoare și apoi ne face să o simțim din ce în ce mai profund. Spre exemplu, iubirea constantă ce este manifestată fără măsură ne face să progresăm printr-un sui generis zbor ferm atunci când ne avântăm pe o cale a inițierii. În felul acesta devine cu putință să avansăm din ce în ce mai mult într-o încântătoare profunzime. În anumite condiții existențiale multe ființe umane – ce sunt lăuntric pregătite – observă că iubirea, prin acțiunea ei rapid transformatoare, directă creează aproape fără încetare noi condiții favorabile și chiar perpetuează viața. Totuși, nu este de fiecare dată cu putință să vedem și mai ales să simțim la fel de bine modul în care iubirea se aprofundează ea însăși, în special atunci când iubirea ne scrutează, ne pătrunde și dezvăluie în universul ce se află în expansiune al inimii o bogăție care ni se arată ca fiind mult mai mare decât aceea pe care o creează în exterior natura.

În cazul îndoielilor demoniace care, printr-o bizară aprofundare, devin ulterior, la unele ființe umane, certitudini demoniace, constatăm că atunci când astfel de ființe umane sunt puse față în față cu anumite adevăruri fundamentale ale înțelepciunii dumnezeiești, ele se complac să-și dea niște aere ce sunt pline de subînțeles și unele dintre ele spun: „eu mă îndoiesc…”; eu sunt sceptic…” Asemenea ființe umane se comportă ca și cum aceste îndoieli, acest scepticism ar fi rezultanta a zeci de ani de judecată aprofundată. În realitate, astfel de ființe umane demonstrează indirect cât sunt de limitate din punct de vedere spiritual. Dincolo de aparențe este evident că asemenea ființe umane, cu toate că nu au studiat și că nu vor să studieze nimic în acea direcție, consideră într-un mod paradoxal că este mai comod pentru ele să se situeze într-o atitudine ce nu le impulsionează să reflecteze cu adevărat și care le dă iluzia că sunt niște mari gânditori.

Ființele umane care se cred sceptice demonstrează în felul aceasta cu o bizară încăpățânare, de nezdruncinat, nu numai că nu au studiat niciodată nimic în profunzime, ci totodată evidențiază că nu au dobândit nicio certitudine transformatoare. Ele arată în felul acesta că nu au ajuns departe în căutările lor.

În viziunea celor inițiați, îndoiala demoniacă ce macină și în fond chinuie unele ființe umane ce se lasă acaparate de astfel de stări, nu este în realitate o aprofundare benefică, creatoare, ci, dincolo de aparențe, este o stagnare. Astfel de sărmane ființe umane trăiesc această bizară beție a stagnării, iar cu o astfel de experiență nu este cu putință să mergi înainte sau să te avânți mai sus, pe o cale spirituală. Filosoful Platon spune: „A aprofunda așa cum se cuvine unele dintre acelea care ne înconjoară ne ajută în felul acesta să cunoaștem că Dumnezeu a rânduit fiecare lucru și fiecare aspect al realității în starea care le este cea mai bună.”

Francis Bacon spunea, la rândul său: „Puțină filozofie ce este însă combinată cu superficialitate înclină spiritul uman către ateism, dar aprofundarea filosofiei veritabile orientează spiritul oamenilor în mod spontan către religie.”

Gânditorul francez Gaston Bachelard spunea: „Nu este cu putință să descoperim ceea ce este într-un mod dumnezeiesc esențial și simplu, decât în urma unui studiu aprofundat al complexului”. Tot Gaston Bachelard spunea: „Meditând din nou și din nou asupra obiectului, numai în felul acesta subiectul are tot mai multe șanse să fie din ce în ce mai mult aprofundat.”
De asemenea, Nicolas Malebranche spunea: „Printre oamenii care ne înconjoară există un foarte mare număr de minţi superficiale care nu aprofundează niciodată nimic”.
Pe o cale spirituală veritabilă, aprofundarea experiențelor esențiale se dovedește a fi un secret fundamental pentru a ne extinde cunoștințele și tocmai de aceea se poate spune că aprofundarea este o sui generis formulă magică.

O cunoaștere spirituală profundă comportă o multitudine de fațete care se dezvăluie rând pe rând prin aprofundare. În felul acesta aspirantul se maturizează din ce în ce mai mult din punct de vedere spiritual și astfel trezește în Microcosmosul său lăuntric aptitudinea de a fi în acord deplin cu natura cea dumnezeiască a realității. În cazul aprofundării creatoare, rodnice este totdeauna esențial să ne păstrăm în permanență conștiința deschisă la maxim. Faptul de a descoperi rând pe rând o mulțime de aspecte care sunt unele dintre ele uimitoare, este adeseori o provocare pentru certitudinile noastre limitative și reacția instinctivă a multor ființe umane limitate, superficiale este de a ignora tot ceea ce le zdruncină din temelii feluritele prejudecăți prostești. Tocmai de aceea nu este deloc bine să îndepărtăm într-un mod pripit și aiurea ceva care deocamdată nu corespunde cu viziunea noastră încă plină de prejudecăți asupra realității, asupra lumii. Este tocmai de aceea de fiecare dată binevenit să ne înțelegem și mai ales să ne depășim, ba chiar să ne spulberăm prompt – dacă aceasta este cu putință – feluritele prejudecăți prostești.

De multe ori prejudecățile prostești ce există deja în universul nostru lăuntric și pe care le hrănim sunt corelate cu educația noastră și ele formează sistemul nostru de credințe ce ne caracterizează. Toate acestea alcătuiesc ceea ce în limbajul obișnuit este definit ca fiind mentalitatea noastră. Este tocmai de aceea necesar să admitem că punctul de vedere al fiecărei ființe umane variază într-un mod considerabil în funcție de educația ei, în funcție de experiențele ei ce au fost repetate, și tocmai de aceea, se poate spune că fiecare punct de vedere este valabil în contextul vieții acelei persoane.

Este tocmai de aceea necesar să ne dăm seama că percepția ce apare în cadrul existenței fiecărei persoane este într-o anumită măsură modelată de prejudecățile ei prostești și aceasta face ca oglindirea ei lăuntrică să nu corespundă cu adevărat realității.
O modalitate simplă dar eficientă de a atenua efectele nefaste ale prejudecăților prostești este aceea de a adopta, prin experiență directă, puncte de vedere diferite și chiar de a le asimila. Cea mai valoroasă modalitate în această direcție rămâne însă pentru noi toți ADOPTAREA NEÎNCETATĂ, ENTUZIASTĂ, BA CHIAR FRENETICĂ A PUNCTULUI INEFABIL DE VEDERE AL LUI DUMNEZEU. Adoptarea punctului de vedere al lui Dumnezeu care este în permanență plin de o supremă înțelepciune dumnezeiască face cu putință apariția multor minuni în universul nostru lăuntric și se dovedește a fi fără încetare o cale regală de eliminare rapidă și definitivă a feluritelor prejudecăți limitative, paralizante, prostești. Atunci când reușim cu adevărat să ne lărgim din ce în ce mai mult și chiar ajungem să ne îmbogățim cunoștințele de bază în felurite domenii, chiar și în forma cea mai simplă, devine lesne cu putință să ne revizuim prompt opiniile, iar aprofundarea entuziastă, rodnică a anumitor modalități spirituale esențiale ne poate fi de un imens folos în această direcție.

Aprofundarea atentă, lucidă, rodnică a anumitor domenii spirituale tradiționale ne ajută chiar extraordinar de mult să ieșim mult mai repede de pe ceea ce se numește „cărările bătătorite”.

Atunci când exersăm cu mult entuziasm, dăruire și perseverență o anumită metodă inițiatică tradițională, ce este deja cunoscută de mii de ani și pe care o aprofundăm în mod gradat, putem fi cu anticipație siguri că transformările spirituale nu vor întârzia să apară și tocmai de aceea nu este cazul să ne fie vreodată teamă că vom eșua. Multitudinea cunoștințelor practice la care avem acces pe o cale spirituală autentică printr-o atentă, entuziastă și perseverentă aprofundare, are o valoare imensă ce se dezvăluie ca atare doar prin intermediul gramelor de practică. Aprofundarea atentă, entuziastă, sistematică și perseverentă ce se realizează, într-un anumit domeniu spiritual care este esențial, face cu putință să dobândim anumite competențe care sunt o caracteristică a măiestriei spirituale.
Aprofundarea atentă, entuziastă și perseverentă a anumitor modalități spirituale tradiționale ne ajută chiar extraordinar de mult să învățăm și să asimilăm ceea ce este esențial cu privire la felurite aspecte care ne vor fi de un imens folos pe calea spirituală pe care avansăm. Chiar și aprofundarea ce apare printr-o utilizare atentă, sistematică și perseverentă a feluritelor plante de leac, se dovedește a fi de un imens folos în multiple direcții, fie pentru a ne restabili starea de sănătate, fie chiar pentru a trezi și a dinamiza în universul nostru lăuntric un proces de rezonanță ocultă cu energia subtilă sublimă a unui anumit atribut dumnezeiesc cum ar fi: iubirea, compasiunea, erosul pur, eternitatea, umilința, bunătatea, transcendența etc. etc.

Aprofundarea atentă, sistematică, entuziastă și perseverentă a cunoștințelor de bază într-un domeniu spiritual este și rămâne întotdeauna ceva esențial. Pentru aceasta este însă important să apelăm la ghidarea competentă a acelora care deja au atins un anumit grad de măiestrie spirituală. Această etapă este foarte importantă căci ne permite să ne confruntăm cu cineva care stăpânește chiar foarte bine ceea ce s-ar putea numi un câmp vast de competențe. Având în vedere toate acestea ne putem da seama cu ușurință că nu este niciodată benefic să refuzăm să aprofundăm mereu și mereu anumite sfere esențiale ale cunoașterii spirituale. În felul acesta devine ulterior cu putință să ne confruntăm la momentul potrivit cu salturi spirituale uriașe. Aprofundarea atentă, entuziastă, sistematică și perseverentă ne permite să ne punem din nou și din nou cunoștințele spirituale de bază în practică.
Cu privire la procesul creator și rodnic de aprofundare, filosoful Platon spune: „O viață care nu este trăită și aprofundată într-un mod dumnezeiesc nu merită să fie trăită”.

Iată ce ne spune Mircea Eliade referitor la procesul de aprofundare: „Dacă ar fi necesar să îmi rezum în puține cuvinte experiența mea, aș putea spune că jocul pe care l-am aprofundat m-a dus apoi tot mai departe, din ce în ce mai adânc, în ceva real dar misterios. Și atunci aș putea să spun că filosofia mea s-ar reduce la o singură dogmă: joacă-te într-un mod dumnezeiesc!”

Tot despre procesul de aprofundare filosoful Arthur Schopenhauer spunea: „Întocmai cum biblioteca cea mai bogată, dacă nu este pusă în ordine, nu ne aduce atâta folos precum o bibliotecă mai modestă dar bine aranjată, tot așa, chiar și cea mai mare cantitate de cunoștințe, dacă ele nu au fost prelucrate cu înțelepciune de gândirea noastră proprie, în final toate acestea prețuiesc mai puțin decât o cantitate de cunoștințe chiar redusă care a fost însă aprofundată în mai multe feluri.”

Alexandre von Humboldt spunea: „O anumită aprofundare în ceea ce privește tratarea faptelor reale nu necesită niciodată o reprezentare ce este lipsită de culoare”.

Este foarte important să ne dăm seama că mai ales atunci când parcurgem așa cum se cuvine o cale spirituală veritabilă, aprofundarea ne conduce în cele din urmă la ceea ce este profund. Profunzimea este caracteristica a ceea ce este, a ceea ce merge – ca să spunem așa – mai departe de o margine; aceasta este însușirea a ceea ce face să ne avântăm în adâncime dincolo de suprafață. În felul acesta este depășită superficialitatea, ori, așa cum știm, superficialitatea este una dintre caracteristicile prostiei.

La modul general vorbind, profunzimea este o caracteristică a ceva care are adâncimea, fundul îndepărtat. Profunzimea este însușirea a ceva care este profund, a ceva care există în adâncime în raport cu marginile. Tocmai de aceea se poate vorbi despre profunzimea unui ocean. Un exemplu analogic, semnificativ este oceanul Sinelui etern, absolut, dumnezeiesc. Prin aprofundarea comuniunii rodnice, plenare cu Dumnezeu devine astfel cu putință să îi descoperim profunzimea extatică, inefabilă, atotcuprinzătoare și misterioasă. În cazul fiecărui atribut dumnezeiesc cum ar fi iubirea, compasiunea, bunătatea, umilința, erosul pur, iertarea, bunătatea, minunarea, energia subtilă, sublimă a fiecărui atribut dumnezeiesc ce este în realitate nesfârșită, ne dezvăluie, atunci când este în mod adecvat aprofundată, mari și euforice profunzimi oceanice. Toate acestea ni se dezvăluie însă prin intermediul gramelor de practică, sau altfel spus prin intermediul unei experiențe nemijlocite, directe.

În cazul energiei subtile sublime a fiecărui atribut dumnezeiesc, energie ce este acumulată din abundență în universul nostru lăuntric, se poate vorbi despre o simultană beție lucidă, euforică a unei mari profunzimi. Printr-o adecvată aprofundare a energiei subtile sublime a unui anumit atribut dumnezeiesc, cum ar fi iubirea, sau compasiunea, sau bunătatea dumnezeiască devine cu putință să descoperim prin experiență directă că atunci când energia subtilă sublimă a unui anumit atribut dumnezeiesc este atrasă din abundență în universul nostru lăuntric, respectiva energie specifică operează în felurite moduri corespondente în profunzimea ființei noastre. Profunzimea ne dezvăluie, am putea spune, o dimensiune specifică ce este verticală a ceva anume.

În cadrul relațiilor dintre oameni se observă că multe ființe umane sunt superficiale, sunt chiar foarte neatente sau sunt foarte ocupate doar cu ele însele din cauza egoismului în care se complac și de aceea ele nu reușesc să se aprofundeze suficient de mult unele pe altele. Tradiția înțelepciunii milenare ne învață că este suficient să aprofundăm ceea ce este esențial pentru a cunoaște apoi cu ușurință o mulțime de fațete, în felul lor fundamentale, ale realității. Atunci când o ființă umană descoperă și apoi aprofundează din ce în ce mai mult misterele vieții, ea ajunge în felul acesta să descopere cu ușurință ceea ce este adevărat, ceea este fals sau ceea ce este imposibil.
În cadrul existenței noastre de zi cu zi este chiar foarte important să fim în permanență hiperconștienți de noi înșine, de raporturile noastre cu tot și toate cele care ne înconjoară, de legăturile noastre obiective cu ființele cu care venim în contact și să fim fără încetare atenți și cât mai conștienți la ideile-forță pe care le avem și care ne însuflețesc.

Este de asemenea esențial să nu ne lăsăm niciodată înșelați de jocul înșelător al aparențelor și este fundamental să aprofundăm legăturile noastre plurivalente cu înțelepciunea dumnezeiască ce face cu putință o percepție în mod dumnezeiesc integrată a lumii în care trăim. Procedând mereu în felul acesta devine în cele din urmă cu putință să constatăm că doar în spatele a toate acestea începe și ni se dezvăluie realitatea esențială.

Vă recomandăm să studiați și despre: